Cel mai controversat experiment din istorie s-a dovedit o glumă proastă
Unul dintre cele mai controversate experimente din istorie s-a dovedit o cacealma, fiindcă nu ar avea suficiente baze științifice. A marcat gândirea întregii omeniri, dar totul a fost o făcătură, în opinia unui psiholog.
Este cel mai cunoscut studiu psihologic în literatura de specialitate, dar și unul dintre cele mai controversate și a influențat numeroși gânditori. Este vorba de experimentul Stanford Prison, din 1971, realizat de psihologul Philip Zimbardo.
El a convins câțiva voluntari să se împartă în două tabere și să interpreteze niște roluri. MEdicul a vrut să vadă cum reacționează oamenii atunci când sunt puși într-o poziție de putere. Azi, concluzia pe care o știm despre experiment e că metoda psihologului i-a făcut pe voluntari să se întoarcă unii împotriva celorlalți, pentru că s-a ajuns la abuzul de putere.
Zimbardo i-a pus pe unii dintre participanți să joace rolul unor gardieni într-o închisoare, în timp ce restul grupului se afla în postura de deținuți. La scurt timp după ce a început experimentul, cei care jucau rolul gardienilor au intrat rapid în pielea personajului și a început să le placă poziția superioară pe care o aveau față de restul membrilor grupului, adică deținuții. Gardienii i-au supus pe deținuți la abuzuri și tortură, chiar dacă se cunoșteau între ei.
Experimentul a durat două săptămâni, dar a trebuit oprit din cauza faptului că gardienii deveniseră prea cruzi cu deținuții. Drept urmare, psihologul Zimbardo a ajuns la concluzia că violența și setea de putere sunt înscrise în natura noastră umană. Cei care sunt puși în funcții de putere, ajung, în mod natural, să abuzeze de acea putere și să o exercite în mod tiranic asupra celorlalți.
Mai mult decât atât, persoanele care sunt lipsite de putere, devin supuse, temătoare și pot chiar să înnebunească. După ce rezultatul experimentului a fost publicat în literatura de specialitate, el a devenit subiectul mai multor cărți, seriale și documentare.
Doctorul Ben Blum spune, însă, că experimentul Stanford Prison n-are sprijin științific temeinic, pentru că participanții știau că totul este un joc de roluri și că participă la un proiect științific.
Blum a luat legătura cu unii participanți la experiment, care i-au confirmat teoria: „Nu au existat repercursiuni. Știam că gardienii nu ne-ar face rău și că nu ne puteau lovi. Erau colegi albi (se referă la rasă, n.r.), la fel ca noi, deci am fost în siguranță”, spune Douglas Korpi, care avea 22 de ani atunci când a luat parte la experiment.
Există unele controverse, totuși. O înregistrare video de atunci îl arată pe Korpi blocat într-o cabină de toaletă, gol, acoperit doar de o cămașă de noapte lungă, în timp ce strigă „Ard aici înăuntru” și lovea cu putere în ușă.
Blum dezminte ceea ce vede. El crede că din postura sa profesională, își poate da seama cu ușurință că acei tineri se prefăceau că suferă. Iar unul dintre cei care au jucat rolul gardienilor a confirmat această teorie:
„Am luat-o ca pe un exercițiu. Știam că fac ceea ce îmi cereau cercetătorii. Nu am fost niciodată în sud (în SUA, n.r.), dar am folosit și un accent sudist.”
Poate că experimentul a fost o cacealma, dar nu înseamnă că violența și setea de putere nu există în natura noastră. S-a greșit sau s-a neglijat doar metoda de demonstrare a acestei teorii. Din 1971 și până în prezent, ni s-au oferit suficiente exemple care ne demonstrează că puterea corupe. Teoria acelui experiment are forte multă logică în politică, unde azi, în statele liberale, se tot promovează și reamintește importanța împărțirii puterilor în stat.